Producția ieșeană ,,Văduva veselă 2.0”, în regia lui Andrei Șerban devine într-un timp relativ scurt cel mai căutat și vandabil titlu de operetă din România. De la prima reprezentație din februarie, a.c., pe scena Operei din Iași, spectacolul se joacă cu casa închisă. Cu ocazia participării la Bucharest Opera Festival 2023, organizatorul a trebuit să suplimenteze locurile în Sala Mare a splendidei Opere bucureștene, Iași fiind singurul invitat care a jucat în regim sold out. Cererea ridicată a publicului meloman pentru acest titlu și implicarea echipei creatoare construiesc peste vehementa reactivitate a scepticilor la adresa reeditării variantei regizorale care propune actualizarea interpretărilor moravurilor și diletantismului societal, meditat chiar de creatorii libretului, Leo Stein și Viktor Léon și compozitorul operetei, Franz Lehár, încă din 1905.
Ana Maria Donose - Hanna Glavary , scenă act I (Credit foto: Andrei Grigore/Opera Națională București)
Die lustige Witwe/The merry Widow/La Veuve joyeuse/(trad. Văduva veselă), (Franz Lehár, compozitor)
Libretiștii austroungari se bazează pe povestea lui Henri Meilhac, L`attaché de l` ambassade (trad., Atașatul ambasadei) despre o văduvă foarte bogată, moștenitoare a miliarde, râvnită de compatrioții săi pentru căsătorie, doar în interesul de a păstra impresionabila avere în principatul de origine. Pentru securizarea informației trimiterile la cele mai importante pasaje ale libretului, dar și ale partiturii se vor face exclusiv în limba originară operetei, urmată de inflexiunile atașate în toate celelalte limbaje specifice prezentului, prin împrumuturi de termeni din ,,limba virtuală”, câteva coduri din ,,gramatica politică” și câteva expresii din literatura ,,politically correct”. În concluzie, textul de mai jos respectă rigorile și normele exprimării globale.
Adăugirea și revizuirea variantei din 2016, semnată de același regizor, Andrei Șerban nu este altceva decât o apropiere de profilul omului actual, probat de inepuizabile metode și clasificări sociale și politice, spre potrivnicia sa. Cert este că spectactorul iese pe deplin câștigat, în urma experienței vizionării spectacolului, care este impresionabil conturat și jucat de artiștii lirici români. Opera Națională Română din Iași este gazda inițială a premierei, pentru ca ulterior opereta fie pusă în scenă și în București, cu distribuție majoritar ieșeană. Reprezentațiile sistează, la scurt timp de la reluarea acestei capodopere pe scenele naționale, când programarea din 16 decembrie 2017 a ,,Văduvei vesele”, la Iași coincide cu ziua înmormântării Regelui Mihai I. După aproximativ 7 ani se impune o reclasificare a interpretărilor și adaptărilor culturale.
Văduva veselă 2.0, (Andrei Șerban, regizor)
Celebra scenă a privitului pe gaura cheii a micuțului pavilion, scenă act II
Andrei Yvan - baronul Zetta, Andrei Lazăr - Danilo Danilovici, Gabriel Doru și Ovidiu Manolache, doi agenți nu tocmai secreți
Credit foto: Andrei Grigore/Opera Națională București
Revenind la firul epic și personajele lucrării, acțiunea se desfășoară în Pontevedro, (sugestie fonetică-punte vizionară) o țară imaginară, amenințată de o iminentă cădere a bursei. Guvernatorul acesteia, baronul Mirko Zeta, (baronul Zetta - cu doi de tt, în varianta doi.punct.zero) totodată ambasador pontevedrin la Paris, alături de cancelarul delegat Njegus (sugestie fonetică-negare) face legătura, la fel de iminentă, între miliardele moștenite de văduva Hanna Glawari (Glavary - pseudonim internaut) și salvarea națiunii sale de la faliment. În montarea autohtonă, Andrei Șerban renunță la unele personaje. Caracteristicile și replicile lui Njegus, rol total actoricesc au fost reconsiderate caracterelor lui Camille de Rossillon, devenit Camille de Jolidon (trad. ,,domn drăguț”) și celor doi agenți însărcinați cu urmărirea ,,pachetului” (nume de cod pentru văduvă). Astfel debutează spectacolul, în fața cortinei se prezintă baronul Zetta, flancat de agenții săi, încercând să descifreze mesajul primit de la regele Pontevedrului. În necunoștință de cauză, ambasadorul misionar pentru salvarea națiunii apelează la locotenentul de cavalerie, Danilo Danilowitsch(trad. Danilovici), pentru a-l convinge să o ceară în căsătorie pe Hanna, cu toate că aceasta îl mai refuzase o dată, în trecut. Baronului i se pare cea mai oportună ocazie ivirea unui pretendent pontevedrin la mâna frumoasei văduve intens curtată, spre a păstra imensa avere în seifurile băncii locale. Cuprins de îndeplinirea misiunii patriotice, încrederea baronului este speculată de tânara sa soție, Valencienne care se implică într-o aventură romantică cu locotenentul de vânători, Camille de Jolidon. Într-un moment de efuziune romantică acesta din urmă scrie pe evantaiul amantei sale ,,Te iubesc”. Evantaiul buclucaș, rătăcit ulterior devine motivul central al răsturnării situațiilor și relațiilor dintre personaje. Danilo crede că mesajul este adresat femeii sale iubite, Hanna. Gelos, tânărul se dezice de ,,chemarea datoriei” și revine la ambianța veselă a cabaretului ,,Maxim”, unde, rând pe rând toate personajele istorioarei se alătură jocului cu evantaiul compromițător, Kromski,(Kromow în varianta originală), Bogdanowitsh și alți pontevedrini, dar și vânătorii moștenirii Hannei (Cascada, St. Brioche). Zetta se convinge în final că Valencienne îl înșală, iar soția infidelă își recâștigă soțul dovedind că este nevinovată tot printr-un mesaj iscălit pe evantai: ,,Eu sunt o femeie cinstită”. În tot acest iureș al neînțelegerilor Hanna risipește îndoielile și toți pretendenții la mâna sa, informând audiența că întreaga avere se pierde în favoarea celui de-al doilea soț, ceea ce îi aduce în final mărturisirea mult așteptată și dezinteresată din partea lui Danilo: ,,Te iubesc!”.
Lippen schweigen, scenă act III
Ana Maria Donose - Hanna Glavary, Andrei Lazăr Danilo Danilovici
Credit foto: Andrei Grigore/Opera Națională București
În reprezentația din 22 iunie 2023, pe prima scenă lirică română, cu ocazia participării Operei ieșene la cea de-a doua ediție a Bucharest Opera Festival, ambasadorul Zetta a fost interpretat de Andrei Yvan Mîță, reprezentant de seamă al galeriei de bași a Iașului. Baronul, acest personaj memorabil, monumental genului a fost reiterat exemplar. Vorbim despre un artist liric, cu un repertoriu impresionant, ce acoperă toate registrele dramatice Genul buf îl recomandă, însă. Cu o voce profundă, stăruitoare a completat dialogul vocilor masculine pe septetul actului II, Wie die Weiber man behandelt (How women are treated/Comment les femmes sont traitées/Cum sunt tratate femeile) în sensul propriului personaj, prea zelos în a recunoaște adevăratul și unicul încornorat din stat. De altfel, momentul reprezintă întreaga forță a operetei, toate montările mondiale încheie spectacolul în veselia acestui marș arhicunoscut. Contravenția seriozității cu care a construit personalitatea baronului Zetta este deplin plătită prin fiecare intervenție în scenă a personajului lui Yvan Mîță, plină de haz, prin gest și verb. Tocmai acest caracter cameleonic al artistului deschide perspectiva unui Zetta extrem de prob. Ambasadorul este singurul onest pretendent la cererea în căsătorie a miliardelor Hannei Glavary și tot el este cel care oferă cadrul perfect soției sale de a-l înșela, când îi cere acesteia să disimuleze proprietatea propriului evantai compromițător, convins că al său camarad Kromski își va ucide nevasta bănuită de infidelitate.
Diana Ionescu - Valencienne
Ștefan von Korch-Camille de Jolidon, Andrei Lazăr- Danilo Danilovici, grizetele, scenă act III
Credit foto: Andrei Grigore/Opera Națională București
Valencienne este jucată de soprana Diana Ionescu în reprezentația de pe scena bucureșteană. Ambitusul vocii și fermecătoarea intrepretare dusă până redarea temperamentului histrionic a nevestei lui Zetta au văduvit audiența de toate adresările apreciative și aplauzele din dotare. De la grizeta pariziancă la statutul conferit de soție de ambasador, rolul de compoziție a fost onorat remarcabil de către interpretă. Atât în duetele cu partenerul de scenă Ștefan von Korch, dar mai ales în intervențiile solistice am auzit și văzut un personaj emblematic de operetă, la femme fatale. Încă din primul act Valencienne își ispitește amorezul, pe Jolidon și îl joacă pe degete pe Zetta. Capricioasă, misterioasă, categorică și uneori infamă, ușurința trecerii de la o stare la alta în jocul actoricesc este dublată de treceri facile spre alto, în celebrul Ja, wir sind es, die Grisetten(Yes, it's us, the grisettes/Oui, c'est nous les grisettes/"Da, suntem noi, grisettes) spectatorii au primit în dar un valoros control asupra acutelor, dar și semnalarea că Diana Ionescu se înscrie printre cele mai puternice voci de soprană, din România, cel puțin.
Diana Ionescu - Valencienne, Ștefan von Korch - Camille de Jolidon,Gabriel Doru și Ovidiu Manolache, doi agenți , scenă act I
Credit foto: Andrei Grigore/Opera Națională București
Dacă tot amintim de momente surprinzătoare, în dreptul invitatului în rolul lui Jolidon, pe afiș se semnează Ștefan von Korch. Tenorul clujean are o voce foarte specială, chiar rară în peisajul liric autohton, am putea spune. Personajul său este complementar tuturor celorlalte personaje și îmbracă un rol foarte solicitant. Deocamdată staționăm asupra raportului asertiv pe care-l manifestă față de colegii interpreți. Se distinge , de altfel și capacitatea de a atribui personajului naivitatea neinițiaților, Jolidon are un aport semnificativ scenei, cum ar fi remarca din sauna Glavary, în care amorezatul își mărturisește cu sinceritate deconcertantă, pasiunile. Cu toate acestea, cele două pagini de tandrețe Wie eine Rosenknospe (Like a rosebud/Comme un bouton de rose/Ca un boboc de trandafir) și duetul Komm in de kleinen Pavillon/Come to the little pavilion/Viens dans le petit pavillon/Vino în micul pavilion,) intens aplaudate, dezvăluie pe lângă vocea intens fortificată, accentele de metal din emisii, ce nu distrage nicidecum caracterului romantic, dar convinge ușor că tenorul ar putea împlini lejer și rolul unui imperatore roman, impozat. Inedită alegere a lui von Korch în Camille de Jolidon, justificată pe deplin de disponibilitatea actoricească și reprezentativitatea vocii artistului.
Es waren zwei Konigskinder, scenă act II
Andrei Lazăr Danilo Danilovici
Credit foto: Andrei Grigore/Opera Națională București
Convingător a fost titularul rolului lui Danilo Danilovici. Tenorul bucureștean Andrei Lazăr a completat energiei și bucuriei de pe scenă prin aplomb, deschidere către public și prezență de spirit. Mențin afirmația că Pământul s-a oprit din rotație la interpretarea O Vaterland.. Da geh’ ich ins Maxim(O fatherland... There I go to Maxim,O, patrie... Acolo mă duc la Maxim/Ô patrie ! Je vais au Maxim/O, patrie... Acolo mă duc la Maxim.) Atât iscălitura vocală a tenorului, cât și ipostaza personajului, un dandy dedicat vieții de noapte și desfătării prin cabarete pariziene au indus privitorului imaginea eroului de scenă interbelic, riscant pentru alegerile amoroase, stăpân pe sine și seducător în orice ipostază. Nu mare a fost mirarea când, coechipierilor de stal le-au șoptit buzele numele unui Nae Leonard sau au rememorat clădirea fostei Operete din Piața Națiunilor Unite, din București. Andrei Lazăr se dedică personajului și se simte evident confortabil interpretându-l. Într-o exprimare comună, cu sugestii ușor metaforice actorul Lazăr umple scena, vocea sa umple sala. La fel de inspirat și pasional a fost și pe Es waren zwei Konigskinder (There were two royal children/Il y avait deux enfants royaux/Au fost doi copii regali). Imaginea impecabilă a unui Danilo vivace, îndrăgostit și confruntat de distanțele impuse de cutume sociale rămâne fasonată în memoria spectatorilor prezenți în sala de spectacol, mai ales când Lippen schweigen, finalul plin de sens al intrigii reduce starea de spirit a sălii, din nou, către melancolia și afabilitatea genului operetei nemuritoare.
Vilja Lied, scenă act II
Ana Maria Donose - Hanna Glavary
Credit foto: Andrei Grigore/Opera Națională București
Pentru spectacolul din seara de 22 iunie 2023, Ana Maria Donose răspunde prompt înlocuirii Nicoletei Maier, care este nevoită să renunțe la deplasarea la București din motive de sănătate. Cu implicare și entuziasm, Ana Donose completează distribuția strălucitoare și foarte bine pregătită. De asemeni, precum partenerul său de scenă energia și farmecul personale le pune în slujba artei, iar Hanna Glavary, în mâinile și interpretarea sa este apariția impenetrabilă a cântăreței de operă ai anilor clasici și începuturilor definitivării spectacolului de gen. Frumusețe, mister, grație au definit tușa asupra partiturilor solistice, sunete suave, dar penetrante, verb și fulminație în jocul scenic. Dar, rămâne emblematică interpretarea Vilja Lied. Ana Maria Donose a jertfit artei desăvârșite una dintre cele mai profunde și năucitoare pagini lirice semnată într-un spectacol de operetă. Aplauzele și ovațiile au curs necontentit.
Dirijorul Bogdan Chiroșcă
Credit foto: Andrei Grigore/Opera Națională București
Menționăm interpreții personajelor secundare: Ștefan Linu (Cascada) și Alexandru Savin (St. Brioche), Dmytro Melnyk (Kromsky), Tatiana Purcaru, Cristina Gireadă, Iulia Zamfirache și Tudor Florența, în rolul oficialilor pontevedrini și ai soțiilor lor. Ovidiu Manolache și Gabriel Doru, vizibili și proeminenți, perfectibil sincronizați, după cum se declară, deși nu asta presupune rolurile asumate ale celor doi agenți secreți ai ambasadorului. Fără ei, probabil acțiunea nu ar fi atât de optimă comunicării cu publicul spectator.
Nu conchidem fără să menționăm capacitatea de interpretare și curajul ridicolului asumat, destul de rar întâlnit printre actanți, în general. De pildă, simțul modei prezent atât la Cascada, dar și lui St. Brioche care își poartă șosetele până la genunchi peste pantalonii la dungă sau jocul căderii în genunchi a contelui francez, în fața Hannei la finalul operetei sunt demne de lăudat. Replicile, ritmul dialogurilor sunt susținute cu farmec și energie.
Un public greu de dobândit a devenit maleabil și receptiv la ritmurile de vals și marș în măsura de patru pătrimi ale Orchestrei Operei ieșene, un ansamblu profesionist, dedicat și implicat, pe deplin atent la nevoile de manifestare ale artiștilor de pe scenă, dar și așteptărilor auditoriului. Maestrul Bogdan Chiroșcă a condus artiștii din fosă, muzica a reverberat în aplauzele ritmice care au însoțit can can-ul franțuzesc și cântul vesel al septetului. Corul a completat energiei debordante a sălii, împreună cu maestrul său, au convins spectatorii și de veleități de buni dansatori. Coregrafia este semnată Andreea Gavriliu și îngrijită de Dorina Cotorobai care a mai câștigat adepți viziunii mișcării scenice, după cum afirmam mai sus despre maestrul de Cor, Manuel Giugula și mai târziu, dirijorul Bogdan Chiroșcă. Deși sursele de informare sunt nesigure, credem că au dansat și tehnicienii, regizorii și scenografii: Daniela Dima, Anka Lupeș, Maria Eșanu, Lucian Țurcanu, Cristi Avram, Ioana Antoci, Miruna Hriscu, Alin Neștian, Alex Constantin.
Rămâne să concluzionăm că opereta Văduva veselă 2.0, în regia lui Șerban a revenit cu succes fulminant pe scenele naționale, cum mărturisesc biletele epuizate rapid. Contribuția echipei creatoare nu este pusă la îndoială, mai mult decât atât toți cei implicați sunt încurajați de frumusețea artei și a dragostei față de scenă să ofere melomanului un spectacol de operetă care reușește pe deplin să ridice valorile la bursă, într-un final, iar toți cei curioși nu pot rămâne acasă fără să își ofere bucuria de a viziona noua producție.