`Tosca`- 65 de ani pe scena lirică ieșeană, un vis de artă împlinit

Updated: May 31


Tosca 65 de ani - punte artistică între generații

Data de 3 noiembrie rămâne semnificativă în istoria scenei lirice naționale deoarece în urmă cu nu mai mult de 65 de ani, Opera de Stat Iași avea să ființeze și să ridice cortina spectacolului inaugural Tosca, operă în trei acte, de Giacomo Puccini. Arc peste timp, la fiecare 3 noiembrie tradiția continuă și până în 2021 generații de voci lirice de o deosebită valoare națională și internațională impersonează frumoasele caractere ale lui Puccini, în spectacolele aniversare pe scena ieșeană.

În acest an, mult așteptata soprană Cellia Costea deservește cu vocea sa strălucitoare personajul principal al operei - Floria Tosca. I se alătură invitații speciali baritonul Lucian Petrean, în rolul baronului Scarpia și tenorul Alin Stoica, în rolul pictorului Mario Cavaradossi. Bagheta dirijorală îi aparține lui David Crescenzi. În alte roluri: Angelotti - basul Teodor Busnea, sacristanul - baritonul Alexandru Constantin, Spoletta - tenorul Ovidiu Manolache, Sciarrone - Cătălin Berea, temnicerul - Victor Zaharia, Roberti - Petru Pavel. Interpretează soliștii, orchestra, corul și corul de copii al Operei ieșene.

Publicul este așteptat la spectacol, pe 3 noiembrie, ora 18:30, în lumini de torțe și pe covor roșu. Evenimentul este precedat de o serie de evenimente ce însumează portretizarea celor 100 de personalități care au lucrat în slujba publicului ieșean, iubitor de operă. De asemenea, pe platformele online și pe paginile de socializare oficiale ale Operei Iași regăsim înregistrări cu interpretări ale ariilor celebre din spectacolul puccinian. Dintre vocile distincte enumerăm: Florica Mărieș, Ion Iorgulescu, Costel Simionescu, Ionel Voineag, Adriana Severin, Maria Cortez ș.a. De neratat este dezbaterea moderată care îi aduce la masa rotundă pe Corneliu Calistru, dirijor și fost director al Operei, prof.univ.dr. Adriana Severin, apreciat profesor al Conservatorului ieșean și Vasile Filimon, tenor care a cântat în primul cor, înființat în 1956.


 

”Una dintre prioritățile mandatului meu este aceea de a recupera onest, povestea marilor personalități care au marcat evoluția acestei instiuții culturale de prestigiu...”, mărturisește directorul Operei Naționale Iași, Daniel Șandru, la 65 de ani de aniversare ai scenei lirice ieșene.



 



(foto: afiș Tosca 2021, sursa: Fb/operaiași)

Tosca 1956 – la început de drum, Opera de Stat Iași

Povestea spectacolului Tosca la Iași începe 58 de ani mai târziu după premiera sa mondială, la Teatrul Constanzi din Roma. În capitala Italiei, rolul Floriei Tosca îi este atribuit și compus special sopranei românce Haricléa Darclée. Spectacolul inaugural al stagiunii Operei din Iași s-a desfășurat sub conducerea muzicală a maestrului Radu Botez. Regia artistică a spectacolului a fost semnată de Hero Lupescu, iar scenografia de Zoltan Gerzanich. Rolurile titulare au fost reprezentate după cum urmează: Floria Tosca, soprană: Florica Mărieș, Rozina Angelescu, Livia Rusu, Hilda Sibianu; Mario Cavaradossi, tenor: Ion Iorgulescu, Ioan Dronca, Aurel Dovăncescu și baronul Scarpia, bariton: Costel Simionescu, Paul Nicolaescu. În alte roluri: Angelotti, bas: Laurian Nicolau, Gheorghe Popa; sacristanul, bariton: Gheorghe Bădulescu, Valeriu Popa, Tiberiu Popovici; Spoletta, tenor: Panait Orășanu, Dumitru Popa; Sciarrone, bas: Vasile Halici, Ion Humiță.


”Sensul vremurilor pe care le trăim este tocmai împlinirea sub ochii noștri a vechilor idealuri ale poporului. Dorința ieșenilor de a-și dura o Operă...Asistăm acum la primul spectacol al tinerei noastre Opere.(…) Dorim fierbinte să ne îndeplinim această menire și să ne închinăm tot efortul nostru, toate simțămintele noastre, toată tinerețea noastră, acestui țel măreț: iar dragostea voastră pentru acest gen de artă, prețuirea voastră, dragi spectactori ieșeni, va fi pentru noi cea mai frumoasă răsplată a strădaniilor noastre”, nota primul director al Operei de Stat Iași, Ioan Goia , în primul Program de operă ieșean.


(foto: afiș original Tosca, 1956, sursa - Program de operă Tosca, 1956)



 

Tosca – vis de artă

(foto : biserica Sant Andrea della Valle, sursa - turismoroma.it)

Muzical, Tosca este plină de arii, recitative, coruri și alte elemente muzicale împletite într-un întreg fără sudură. Pentru creație, Puccini a folosit motive wagneriene, adică acele scurtături muzicale pentru a identifica personaje, obiecte și idei unice. Forța sa dramatică și personajele sale continuă să fascineze până în prezent și opera sa rămâne una dintre cele mai căutate spre audiție.

Sunt multe lucruri care se întâmplă în această operă, dar dintre toate prevalează o tragică poveste de dragoste din timpul invaziei lui Napoleon în Italia. Nu este deloc ușor să pătrunzi această capodoperă cu toate forțele sale mistice și romantice pe fundalul expunerii războiului. Suntem

siguri că în primul act al operei ne învățăm cu toate cotloanele, crăpăturile și colțurile tipice unei biserici în construcție, dar oare nu sunt și alte secrete care sunt ascunse în acest decor? Haideți să le aflăm.

Este adevărat că sunt foarte multe locuri imaginare în unele din operele consacrate, dar în Tosca autorul s-a inspirat de la o biserică adevărată sau mai degrabă a aproximat scenele unui loc real – Sant Andreea della Vale - o bisericuță în Roma situată în cartierul Sant Eustachio. Dacă veți ajunge vreodată acolo și locul vi se pare familiar atunci știm și noi că ați ascultat și vizionat Tosca.

O capodoperă în trei acte, opera a presupus trei ani de eforturi și polemică muzicală pentru a fi adusă în final sub lumina reflectoarelor. Artistă cunoscută a vremii, îndrăgostită gelozește de un pictor de biserici, Floria Tosca (soprană) captează interesul lui Scarpia (bariton), șeful poliției și zbirul cetății. Iubitul fidel al Floriei, Mario Cavaradossi devine pradă pentru meschinul baron, când își apără camaradul, pe Cesare Angelotti (bas) un fugar, evadat din închisoare, fostul consul al republicii romane. În acest prim act cunoaștem personajele care țin auditoriul cu sufletul la gură. Scarpia, bănuind complicitatea lui Cavaradossi la ascunderea fugarului, plin de ură și cinism, jură să îl trimită pe acesta la moarte, pe de o parte, ca de altfel să speculeze gelozia Toscăi și să-și satisfacă puternica patimă pentru frumoasa artistă. Toată această încărcătură emoțională, țesătură de intrigă și mărturia zbirului însetat de răzbunare și sânge sunt încadrate de un decor de biserică, după cum spuneam, în fundalul salvelor de tun, pe mediile armonice ale vocii baritonale – aria Tre sbirri…Una carrozza…Te Deum.

(foto: încăpere din palatul Farnese, sursa - turismoroma.it)

Actul al doilea ne prezintă o Tosca răvășită de durere și contraste, îngenuncheată de hotărârea cu care Scarpia îi torturează iubitul, pe Mario, în încercarea de a obține o mărturisire de la acesta despre locul unde s-ar putea ascunde Angelotti. Astfel, regretând dragostea pe care este pe cale să o piardă, oscilând între promisiunea smulsă de la Scarpia de a-i elibera iubitul și propunerea de a i se dărui odiosului șef de poliție, Tosca devine victima propriei strategii – trădează. Scarpia sfârșește sub lovitură de cuțit. Frumoasa artistă devine criminal moral și de facto atunci când se află în postura de a-și salva dragostea, în detrimentul iubirii de artă, iubire perfect reflectată în aria reprezentativ pucciană Vissi d`arte.


(foto: castelul Sant Angello, sursa - turismoroma.it)

Deznodământul nu poate fi nicidecum fericit, când propunerile scenografice fac apel la decorul conferit de platforma castelului Sant Angelo, din Roma. Înconjurat de îngeri din piatră, așteptându-și execuția, Mario dorește să lase o ultimă mărturie a dragostei sale în niște rânduri de scrisoare. Aria actului al treilea - E lucevan le stelle - a cerut

de-a lungul timpului bisarea acesteia la scenă deschisă și pare mai degrabă un testament al romantismului și sentimentului, de care Puccini s-a servit în crearea compozițiilor sale.

 

Artiști lirici români, de talie internațională în distribuția Tosca 65


Alin Stoica Cellia Costea Lucian Petrean


 


Soprana Cellia Costea interpretează rolul Floria Tosca, o voce limpede, strălucitoare ca un diamant, despre care cronicile afirmă că ,,…are o culoare foarte specială și că emoționează.” Originară din Piatra-Neamț solista bucură templele de artă lirică grecească cu vocea sa, astăzi este solist liric la Greek National Opera. Însă reprezentativă este prezența pe marile scene de operă europene: Covent Garden - Londra, Gran Teatre del Liceu - Barcelona, Wiener Staatsoper - Viena.

Onorează scena lirică ieșeană, la aniversare în rolul Floria Tosca, pe 3 noiembrie 2021. Publicul ieșean a îmbrățișat cu emoție prezența domniei sale în spectacolul aniversar, mai ales că este descendentă a fagotistului Costea Gheorghe, unul dintre fondatorii instituției Operei din Iași. Întocmai ca eroina Tosca, Cellia Costea ar sacrifica necontenita dragoste pentru artă iubirii imense pentru fiica sa, Iris. (sursa: Soprana Cellia Costea în dialog cu Marius Constantinescu)


 

Tenorul Alin Stoica, perfecționist rolului Mario Cavaradossi se întoarce cu această ocazie, pe scena care i-a oferit iubire și apreciere nemărginite. Solist al Operei Naționale din București, tenorul răspunde invitațiilor tuturor teatrelor lirice din țară și străinătate unde este aplaudat și ovaționat minute în șir. Remarcabil a fost premiul ,,Luciano Pavarotti”, din 2017, la Sarzana, Italia pe care l-a câștigat cu vocea asemuită unei voci „colosale cum nu s-a mai auzit de ceva vreme pe scenele lirice”.

(sursa: alinstoicatenor.com)

Tenorul a impresionat cu interpretarea ariilor și rolurilor de tenor lirico spinto pe scene precum Arena di Verona - Italia, Bregenz - Austria, Munchen - Germania. Emoția interpretării rolului Cavaradossi pe scena ieșeană este dublată de venirea pe lume a fiului său, căruia tenorul îi dedică seara de vis și interpretarea pe măsură.


 

Baritonul Lucian Petrean, adulat și apreciat de către publicul ieșean rolurilor verdiene, cât și celor pucciene, se alătură unei distribuții de aur pregătite pentru reprezentația din 3 noiembrie.

De asemeni, Lucian Petrean este solist la Opera Națională din București, însă marile roluri interpretate de bariton au cunoscut luminile rampei pe scene internaționale. Lista abundă în reprezentări la operele din Tel Aviv - Israel, Zagreb - Croația, Praga - Cehia, și multe altele. Distins ,,Cavaler al culturii bistrițene” și deținător al Premiului de Excelență la Gala Operelor Naționale din 2018, baritonul Lucian Petrean devine integrant magiei pe care o previzualizează punerea în scenă a operei Tosca, la 65 de ani de aniversare a Operei Naționale Române, Iași. (sursa: Fb/lucian.petrean)







72 views0 comments