Alin Stoica, tenorul nostru, a avut o călătorie fascinantă către muzica de operă. Deși inițial a fost pregătit să devină informatician, viitorul i-a rezervat o altă cale. Crescut de bunicii săi, deoarece își pierde părinții prematur, el a avut parte de o educație solidă. Bunicul său a fost inginer de aviație militară, iar bunica sa, învățătoare. Când tânărul adolescent a împlinit 14 ani, nimic nu ar fi prevăzut că ar putea deveni un talentat tenor. Juca fotbal, urma cursurile gimnaziale la o clasă specială pentru elevi performanți la toate materiile, asculta muzică la modă, iar singurele melodii pe care le cântase până atunci erau colindele de Crăciun, ca toți copiii. Totul s-a schimbat în anul 2001, când o profesoară de canto îl aude, în plină vară, colindând. A fost momentul în care destinul i s-a schimbat. O dată ce își descoperă vocația, Alin alege Colegiul Național de Arte ,,Dinu Lipatti”, din București și să studieze muzica de operă, în adolescență. Astfel a început drumul către o carieră strălucitoare dedicată artei lirice.
Alin Stoica pe scena Sălii Palatului (Concert Trooper Simfonic, 2023)
Paula Margareta Luca: Începem prin a evoca o amintire dragă din copilărie. Care ar fi o bucurie, o fericire pe care o aveți de când erați mic?
Alin Georgian Stoica: (răspunde cu lacrimi în ochi) Ah, o întrebare atât de grea! Gândindu-mă la copilăria mea, nu îmi vin atât de multe amintiri fericite în minte. A fost o copilărie destul de zbuciumată și ce îmi aduc aminte, din păcate sunt certurile dintre părinții mei, faptul că el a plecat și că am pierdut-o pe mama.
O amintire fericită...? Una din fericirile pe care le aveam, cât a trăit mama, în perioada respectivă era când venea după-amiaza, se întorcea de la serviciu sau de la facultate. Venea acasă și pentru mine era cel mai fericit moment al zilei pentru că o revedeam și îmi era tare dor de ea. O cuprindeam în brațe și așa îi arătam toată iubirea mea. Acest lucru mă face cumva să lăcrimez pentru că se întâmplă același lucru și cu copilul meu. Ajung acasă, vine și mă ia în brațe cu multă dragoste și îmi dau seama cât de mult semănăm.
Paula Margareta Luca: Dumneavoastră semănați cu mama dumneavoastră. Nicholas(fiul tenorului Alin Stoica, n.red.) seamănă cu mama dumneavoastră?
Alin Georgian Stoica: ...și cu mine când eram copil. Seamănă cu mine fizic, are aceeași ochișori și vine și te cuprinde cu dragoste când vii acasă. Este extraordinar! Îți arată acest omuleț că te iubește foarte mult, pur și simplu.
O amintire fericită ar fi că am avut niște bunici extraordinari care mi-au oferit toată dragostea lor și au încercat să fie părinți pentru mine cât au putut de bine. Bucurii au fost momentele în care mă jucam cu piese de lego sau cu alți copii care veneau în vizită pe la mine.
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
„Addio, fiorito asil/Di letizia e d'amor!/Sempre il mite tuo sembiante/Con strazio atroce vedra?/Addio, fiorito asil/Non reggo al tuo squallor.”(Pinkerton - Addio, fiorito asil, „Madama Butterfly”, de Giacomo Puccini)
„Adio, azil înflorit/De bucurie și iubire!/Întotdeauna chipul tău blând/Cu chinuri atroce voi vedea?/Adio, azil înflorit/Nu mai suport tristețea ta.”(trad. red.)
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Alin Stoica, debut Pinkerton (Opera Națională București, 2022)
Paula Margareta Luca: Vă petreceați vacanțele de vară la țară? Ne povestiți, vă rog despre acele momente și muzica pe care o ascultați cu bunicii dumneavoastră?
Alin Georgian Stoica: Aproape fiecare vacanță de vară era petrecută la țară într-un loc absolut superb. Pot să spun că din copilăria mea aceasta a fost cea mai frumoasă perioadă. O consider copilărie fiind mai mare chiar, elev la școală. Deși m-am maturizat mai repede din cauza problemelor pe care le-am trăit, din alt punct de vedere am reușit să păstrez inocența până mai târziu și să mă bucur cumva și de acea perioadă. Am petrecut multe vacanțe de vară foarte frumoase la țară alături de vărul meu, care era mai mic decât mine cu 6 ani. A fost primul copil pe care l-am văzut, eu mic, el bebe, am avut grijă de el și am crescut împreună.
Paula Margareta Luca: Dacă ar fi să asociem vacanțele de vară cu muzica pe care o ascultau bunicii și părinții noștri, atunci când veneau în concedii, ce vă amintiți din acele vremuri?
Alin Georgian Stoica: Ascultam muzică non-stop. Plecam la țară cu mașina și bunicul meu punea casete. Ascultam muzică și cântam în mașină. Pe urmă continuam la țară cu acest de obicei. Căram după noi niște boxe imense ca să le avem toată vara acolo. Le puneam pe mașină să ne bucurăm de muzică. Nu știu zi fără muzică la noi.
Paula Margareta Luca: Celebrele VSH-uri, vă punea bunicul să le descurcați cu creionul, când se încurcau și se derulau în aparat?
Alin Georgian Stoica: Doamne, cât am stat cu creionul să descurc anumite casete, dar culmea e că aveam noi aveam un deck performant de la Grundig, ceva un cap de linie, ceva extraordinar. O bijuterie! Funcționează foarte bine și acum. Nu încurcă banda niciodată. Casetele care se încurcau erau acelea pe care le dădeam eu împrumut. Ce a făcut odată bunicul când a văzut că eu tot împrumut casete și îmi reveneau afectate? Când a văzut el una încurcată, s-a enervat atât de tare încât a luat-o și a rupt-o. Mi-a spus că dacă le mai dau, asta se va întâmpla cu casetele. Le va rupe pe toate. Ce rău mi-a părut atunci! (râde)
Paula Margareta Luca: Să înțeleg că ați găsit o reală preocupare în casetele dumneavoastră.
Alin Georgian Stoica: Da, era momentul în care începeau să apară cd-urile și au și apărut. Ascultam cd-uri și casete. Am început la un moment dat să mă joc. Trăgeam de pe casetă pe cd-uri sau invers, îmi făceam propriile mixaje. Aveam propria casetă cu melodiile pe care le voiam eu. Seară de seară era petrecere la mine în curte. Veneau mulți prieteni, copii din sat și se jucau și se bucurau de muzică. Ne distram. Tare frumos a fost! A fost o perioadă tare frumoasă!
Paula Margareta Luca: În aceste veri ați avut ocazia să ascultați și viniluri?
Alin Georgian Stoica: Da, dar nu la țară. Le ascultam numai acasă, în apartament pentru că vinilurile sunt mai sensibile. Le am și acum și foarte multe dintre ele sunt semnate de artiști. Sunt foarte valoroase. Nu pot să le folosesc oriunde.
Paula Margareta Luca: Ce voci vă tresar astăzi în minte când vorbim despre muzica din copilărie?
Alin Georgian Stoica: VSH-urile le am cu toată muzica, din toate timpurile. Ascultam de toate, formații din afară și românești. Nu pot să spun că era ceva anume, un singur gen. În ceea ce privește muzica clasică, a operei, într-adevăr, ascultam Domingo, Pavarotti și cam atât. Aveam multe cd-uri cumpărate de tata cu Domingo, cele în care cânta și pop opera, zarzuele și îmi plăceau tare mult. Multe cântece ale lor, din zona Spaniei, multe cântece adunate din zona Mexicului și puse pe cd-uri, bineînțeles m-au influențat și pe mine până astăzi. Mă gândesc la Siboney, de exemplu.
Cel mai recent album al tenorului este intitulat ,,Passione”. Acesta include o colecție de 15 piese și a fost lansat în anul 2021. Vocea sa este adesea descrisă ca fiind colosală și impresionantă. Este recunoscut pentru calitatea și puterea vocii sale, precum și pentru capacitatea de a interpreta o gamă largă de repertorii și multe genuri muzicale, cum ar fi pop, pop opera, cross-over, muzică ușoară, rock și chiar hip-hop. Are colaborări cu artiști importanți români și este un artist foarte căutat pentru recitaluri și concerte. De asemenea este cunoscut pentru proiectul său de suflet, „Lăsați-mă să cânt”, operetă de Gherase Dendrino și a câștigat premiul „Matei Brâncoveanu”, pentru merite deosebite în muzică.
Paula Margareta Luca: Revenim la serile de vară petrecute la țară. Mi-ați mărturisit odată că era o singură persoană care vă convingea să dansați. Cum vi-o amintiți pe nașa dumneavoastră?
Alin Georgian Stoica: (Râde) Eu eram un pic mai timid. Nașa mea a fost o persoană tare veselă, bucuroasă să fie în viață efectiv, iubea să trăiască, iubea tot ce era frumos și iubea și dansul. Dansa întotdeauna cu mare bucurie în suflet. M-a luat partener fiindcă m-a văzut că stăteam de multe ori retras, într-un colț. A scos din mine tot ce era mai frumos și bineînțeles plăcerea de a dansa, nu neapărat priceperea la mine, dar bucuria de a dansa. M-a învățat întotdeauna de bine. A fost o încântare în viața noastră. Ce bine a fost să fie acolo alături de noi, am avut norocul să își facă o casă și să fim vecini, la țară, lângă noi.
Paula Margareta Luca: Cum se numea nașa dumneavoastră?
Alin Georgian Stoica: Noi îi spuneam Nașa Coca.
Paula Margareta Luca: Nașa Coca este cea care v-a descoperit vocea?
Alin Georgian Stoica: Da. De fapt am ajuns prima dată la o prietenă de-a ei. Laura Manolache se numește și e profesor de pian. Ea m-a recomandat doamnei Măgureanu. Nașa Coca și nașul Gicu, le spuneam astfel pentru că aveau foarte mulți fini și pentru că a fost nașa mamei mele. Ea s-a numit Natalia și el se numește Gheorghe. Familia Oprică. A fost un personaj, un om extraordinar, un om vesel tot timpul, cu zâmbetul pe buze, cu chef de viață. Mi-e tare dor de ea!
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
„Violetta: La vita è nel tripudio/Alfredo: Quando non s'ami ancora./Violetta: Nol dite a chi l'ignora,/Alfredo:e' il mio destin così ...” (Alfredo &Violetta - Libiamo ne' lieti calici, „La Traviata”, de Giuseppe Verdi)
„Violetta: Viața este o bucurie/Alfredo: Când încă nu iubești./Violetta: Nu spune celei care o ignoră,/Alfredo: Acesta-i destinul meu...” (trad.red.)
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Alin Stoica - Alfredo (alături de partenera sa de scenă, Cristina Maria Oltean - Violetta, Opera Națională București 2018)
Paula Margareta Luca: Până la admiterea la liceu, dumneavoastră ați urmat cursurile gimnaziale la o clasă specială. Ne puteți povesti mai multe?
Alin Georgian Stoica: La nivelul școlii, așa a fost decisă organigrama. Clasa noastră a fost transformată într-o clasă specială de copii capabili de performanță la toate materiile, specializarea mate-info.
Paula Margareta Luca: Aveați o materie preferată ?
Alin Georgian Stoica: Limba română (râde). Muzica care nu se făcea. În orele de muzică se recupera matematică. Se lucra intens la matematică, pentru olimpiade, pentru concursuri.
Paula Margareta Luca: Se regăsește matematica în muzică?
Alin Georgian Stoica: Este la fiecare pas! Matematica este în viața noastră. În tot ce facem. Are legătură cu muzica, noi numărăm, calculăm. Dar nu pot spune că m-a ajutat matematica enorm. Eu am vrut cumva să respect statutul clasei, adică să fiu capabil la toate materiile. Erau alții mult mai buni decât mine, însă la compuneri, la limba română veneam puternic din urmă. Când era vorba de uman eram printre primii. Pe real, pe matematică...hmmm. Eram acolo. Dar mai degrabă îmi plăcea să povestesc ceva, să creez ceva.
Paula Margareta Luca: Să povestim și despre fotbal. Câți ani ați practicat acest sport?
Alin Georgian Stoica: Mă bucur că spui de chestia asta pentru că fotbalul a contat foarte mult în viața mea. A fost foarte important! Băteam mingea de dimineața până seara. Îți spun sincer, nici la masă nu mergeam. Mă striga bunica mea disperată să vin acasă să mănânc și eu nu veneam. Să vezi pe urmă răsplată! Glumesc, a fost înșelegătoare de multe ori. Știu că nu pare acum, dar mă înghesuia într-un colț să-mi dea de mâncare. Nu mâncam nimic, eram vai mama mea, băteam mingea de dimineața până seara! Mi-am dorit foarte mult să joc la nivel profesionist. M-a văzut cineva de la Dinamo, la un moment dat și le-a spus alor mei că am talent și că aș putea merge în această direcție. Dar nu au vrut, au spus că trebuia să învăț carte.(Râde) Iar dacă e să fac o mică glumă, am renunțat la fotbal și am ajuns să fac muzică. Când merg la repetiții și mă întreabă colegii ce mai fac, le răspund:,,Repetiții, ce să fac, dacă n-am învățat carte.”(Râde)
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
„Rime ed inni d'amore/Per sogni e per chimere/E per castelli in aria/L'anima ho milionaria” (Rodolfo-Che gelida manina, „La bohème”, Giacomo Puccini)
„Rime și imnuri de dragoste/Pentru vise și himere/Și pentru castele în aer/Sufletul meu este milionar.” (trad.red.)
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Alin Stoica - Rodolfo (Opera Națională București 2021)
Paula Margareta Luca: Dacă tot am ajuns la carte înapoi, aveți vreuna preferată, pe care să o recitiți ori de câte ori aveți ocazia?
Alin Georgian Stoica: Orice carte de Jules Verne. A fost dragostea copilăriei mele. Orice mi-a picat în mână de Jules Verne am citit cu sete. Nu pot să recomand una, pentru că toate sunt sunt extraordinar de frumoase. Nu erau chiar ușoare și de înțeles. De aia zic că mereu când i-am reluat cărțile, nu l-am citit o singură dată, descopeream altceva. De fiecare dată, parcă povestea se schimba și mi se părea fascinant. Cred că mi-a dezvoltat foarte mult imaginația. Recunosc în mine un om care iubește genul acesta fantezist. Jules Verne a avut acel ceva de la Dumnezeu care pentru mine s-a lipit exact când trebuia. Mă uit și la filme, de exemplu, tot în acest gen, filme cu super eroi: Superman, Batman, Star Wars. Sunt fan înrăit, cum e și George Petean, care a și venit la un interviu îmbrăcat în Jedi. (Capitala culturală cu Cătălin Ștefănescu – invitat George Petean, @TVR Cultural, n.red.). Mi-ar plăcea să ajung și eu la un moment dat să vin la un interviu îmbrăcat în supererou, în Superman. (zâmbește)
Paula Margareta Luca: Sau în costum de scafandru, eroul vernian.
Alin Georgian Stoica:,,Douăzeci de mii de leghe sub mări”, ce superb! Înțeleg tot universul acesta, tot universul Marvel, DC. Ce să spun, pe mine mă relaxează foarte mult fantezia. Cred că ține de copilăria sufletului.
Paula Margareta Luca: În același sens aș fi vrut să vă întreb despre un film preferat.
Alin Georgian Stoica: Mă uit la toate genurile de film. Am revăzut de foarte multe ori filmele premiate la Oscar sau unele foarte greu de digerat. Nu prea îmi place ce se întâmplă în ultima perioadă cu filmele. Exagerări, de o parte și de alta. Eu înțeleg că se dorește să fim corecți politic, dar nu știu, cred că e prea mult și nu ar trebui să fie astfel. Am văzut din nou, zilele trecute, un film nemuritor, de exemplu, ,,Pretty woman”. Este un film foarte frumos pe care poți să îl revezi oricând. Mi-a plăcut partea aceea în care el o duce la Operă să vadă ,,Traviata”. Cumva viața personajului principal se aseamănă cu viața Violettei.
În 2014 a debutat pe scena Operei Naționale Române Cluj-Napoca cu rolul lui Alfredo din ,,La Traviata” de Giuseppe Verdi, având un succes copleșitor. Termină studiile la Universitatea Națională de Muzică din București la clasa maestrului Ionel Voineag. A participat la cursuri de măiestrie cu Rockwell Blake și Liora Maurer de la Metropolitan Opera din New York . Urmează masterclassuri cu Mariana Nicolescu și a fost premiat în cadrul unor concursuri precum "Grand Prix" la "Concursul Paul Constantinescu" și "Premiul special al Societății Române de Radiodifuziune" la "Concursul Internațional Grand Prix de l'Opéra 2014". În plus, la "Sarzana Singing Competition" din 2017, a obținut nu doar premiul al II-lea ci și Premiul Publicului și o invitație de a cânta la un concert în memoria lui Luciano Pavarotti la Arena di Verona alături de Plácido Domingo, José Carreras și Angela Gheorghiu. Și-a făcut debutul în Germania în rolul lui Don José în 2016, la Festivalul de Operă Gut Immling. În plus, a fost dublura lui Pavel Cernoch în rolul titular din "Amleto" de Franco Faccio la Festivalul de la Bregenz, a debutat în Italia în rolul lui Turiddu ("Cavalleria rusticana") la Teatro Comunale Pergolesi din Jesi și a cântat Riccardo ("Un ballo in maschera") la Teatro Regio di Parma. El își face debutul la München în rolul lui Mario Cavaradossi ("Tosca") la Staatstheater am Gärtnerplatz. Alin Stoica este, de asemenea, un solist foarte căutat în țară. Încă din studenție este considerat unul dintre cei mai promițători tenori români și este pe drumul cel bun care îl va duce în galeria marilor vedete ale operei internaționale.
Alin Stoica (Opera Națională București, 2023)
Paula Margareta Luca: Am revenit la muzică, iată. Vă rog să ne povestiți dacă ați visat vreodată la viitorul artist ? Ați avut momentele acelea în care cu peria de păr în mână, în fața oglinzii vă visați pe scenă, cântând, în fața mulțimilor?
Alin Georgian Stoica: Bineînțeles! Din primul moment. Nu am de ce să spun altceva și nu vreau să pară lipsă de modestie, dar nu numai că m-am visat pe scenă, ci întotdeauna la cel mai înalt nivel. Mi-am și spus că Alin Stoica, această voce trebuie să fie cunoscută de toată lumea, nu doar de toată România, ci în toată lumea. Mi-am proiectat asta și m-am gândit la asta. Dacă vrei să reușești măcar jumătate din ce îți propui, trebuie să arunci undița foarte departe. În momentul în care îți propui lucrurile la un nivel cât mai înalt, atunci automat tragi de tine. M-am visat pe scenă, m-am visat aplaudat, mi-am imaginat uralele și cum explodează sala. Da, cântam în oglindă și îmi imaginam asta. Ceea ce s-a și întâmplat mai târziu. Puterea gândului! Am exersat și mulțumesc lui Dumnezeu că am ajuns să și trăiesc chestia asta. Chiar sfătuiesc! Nu înseamnă că nu am păstrat picioarele pe pământ sau cumpătarea, însă ajută. Este vorba despre lucrurile pe care ți le impui, de imaginație.
Paula Margareta Luca: Vă rog să ne povestiți despre prima întâlnire cu maestrul dumneavoastră de canto, Ionel Voineag.
Alin Georgian Stoica: Am fost să mă testeze la el acasă. Eram tare emoționat. Mi-era frică cumva că am avut niște experiențe neplăcute înainte, cu alt profesor. Când am intrat în casă am observat că a fost prietenos, drăguț cu mine, lucru care mi-a dat un pic de încredere. Dar când am intrat în casă și i-am văzut tablourile, în rolurile sale, de pe scenă, aveam mari emoții. Mi-au trecut foarte ușor în momentul în care el, prin felul lui de a fi și reacțiile lui la vocea mea mi-a dat încredere. A fost întotdeauna foarte bucuros și uimit de ceea ce poate să facă vocea mea. M-am dus ca bariton și-mi spune: ,, ...dar tu ești tenor, nu ești bariton!” Mi-a spus din prima zi, din prima clipă că sunt tenor. A fost o mare bucurie întâlnirea cu el, mai ales că m-a pus să ascult tenori. Mi-dat foarte multe sfaturi, mi-a dat tot felul de partituri. Am întâlnit cu adevărat un maestru, un mare cântăreț și un mare pedagog, care a pus bazele a ceea ce sunt astăzi.
Paula Margareta Luca: Ați avut un moment în care ați cântat alături de maestrul dumneavoastră pe scenă?
Alin Georgian Stoica: Da, a fost un concert aniversar, în care m-a invitat maestrul. Am cântat împreună „Mugurel de cântec românesc” (Gherase Dendrino), și mi-a fost atât de drag, încât l-am invitat și eu în concertul meu aniversar de la Sala Dalles, 30 de ani și 10 ani de la dispariția marelui tenor Pavarotti, unde m-a însoțit în aceeași arie și a cântat „Brindisi” (Giuseppe Verdi), la final, dacă țin eu bine minte. Să cânți cu maestrul tău este o împlinire sufletească. (zâmbește melancolic)
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
„Mugurel de cântec românesc/Drag voinicel/ Cu nădejdea în tine eu trăiesc/ Va veni și vremea ta/Când lumea o afla/Și va fi izbânda ta și a mea.” (Ciprian Porumbescu – Mugurel de cântec românesc, ,,Lăsați-mă să cânt”, de Gherase Dendrino)
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Alin Stoica - Ciprian Porumbescu (Conservator, 2015)
Paula Margareta Luca: Trecut-au anii...Astăzi mă aflu în fața tenorului, care din fața oglinzii, visând la mari scene este invitat de mari voci ale liricii în concertele și spectacolele lor. Ați pășit pe scenă alături de Angela Gheorghiu, Elena Moșuc, Cellia Costea, José Carreras, Placido Domingo. Urmează să performați și în România invitat de marele tenor, alături de altă mare soprană Adela Zaharia.
Alin Georgian Stoica: Sunt un norocos și sunt onorat! M-a marcat foarte mult binecuvântarea Papei. Am cunoscut un om cu zâmbetul pe buze, foarte pozitiv nu-l credeam așa de vesel. Are o putere, nu degeaba este unde este. Știu că sunt foarte mulți oameni care nu-l agreează, dar este o mare personalitate. M-am bucurat că sunt acolo și că știa cine sunt. Și binecuvântarea lui mi-a prins bine pentru că am cântat bine atunci, în Concertul de Crăciun, seara. Dimineața ne-am întâlnit și seara a fost concertul. Să fiu alături de voci foarte importante , nu doar ale Italiei, mi-a bucurat sufletul.
Paula Margareta Luca: Experiența de la Vatican a adus multe bucurii. Chiar cu ani înainte, când ați avut ocazia să cântați cu Elena Moșuc, ați mărturisit că v-ar plăcea să aveți un spectacol de ,,Traviata” împreună. S-a întâmplat la aniversarea marii noastre soprane, anul acesta, în 2024. Cum a fost?
Alin Georgian Stoica: A fost deosebit, foarte frumos! A fost spectacolul ei, cu adevărat. M-a bucurat tare mult!
Paula Margareta Luca: Și cu Cellia Costea?
Alin Georgian Stoica: „Tosca”. Sunt extraordinare amândouă! Absolut fantastică, Cellia Costea. A fost nemaipomenit și spectacolul de la Iași, de acum câțiva ani.( 65 de ani aniversari ai Operei ieșene, n.red.)
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
„O, Lola ch'ai di latti la cammisa/Si bianca e russa comu la cirasa,/Quannu t'affacci fai la vucca a risa,/Biato cui ti dà lu primu vasu!”(Turiddu - O, Lola ch'ai di latti la cammisa, „Cavalleria Rusticana”, de Pietro Mascagni)
„O, Lola, albă și roșie ca cireșul/În cămașa ta de noapte albă ca laptele,/Când apari la fereastră zâmbești;/Fericit cel care ți-a dat primul sărut!”(trad.red.)
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Alin Stoica - Turiddu (Opera Națională București, 2019)
Paula Margareta Luca: Debutul absolut l-ați avut în ,,Traviata”, de Giuseppe Verdi, pe scena Operei din Cluj. Cum era Alfredo de acum 10 ani și cum este Alfredo acum?
Alin Georgian Stoica: Uf! E foarte schimbat. Am trecut prin atâtea schimbări în rolul acesta. E un pic mai dramatic rolul ăsta, mai nou. (râde) Consider că așa trebuie să fie. Este o prostie că din cauza faptului că au fost puși să cânte în acest rol niște tenori cu o anumită sonoritate de voce, adică foarte înaltă, pentru că este foarte greu, este solicitant și cocoțat, este în zona de pasaj, unde este foarte greu să cânte un tenor. Mai ales dacă e unul cu voce plină, cum sunt și eu, un liric spint, nu neapărat dramatic. Atunci se preferă să se meargă cu lirici, pentru că Alfredo se cântă așa. Alfredo nu se cântă așa. Nici măcar în primul act, unde el este tare supărat că își dorește atenția Violettei.
Paula Margareta Luca: Este valabil numai pentru rolul lui Alfredo?
Alin Georgian Stoica: Este valabil pentru orice rol pe care îl interpretezi. În general, este valabil. De exemplu, în actul II, tabloul 2 (în ,,Traviata”, Giuseppe Verdi, n.red.) cum ai putea să cânți ,,liricuț”. Când efectiv o iei de păr și îi arunci cu banii în față. Trebuie să pui un pic de voce și un pic de vână. De asta spun, contează foarte mult cum abordezi rolul și sonoritatea vocii celui care cântă. Așa cum merge o voce lirică în Alfredo, merge și una mai puternică.
Paula Margareta Luca: Ce vă este foarte drag la personajul Turiddu („Cavalleria Rusticana”, de Pietro Mascagni)?
Alin Georgian Stoica: (oftează) Nu pot să spun că îmi este ceva foarte drag la Turiddu pentru că nu mă regăsesc în rolul acela. El este violent cu persoana pe care o iubește. În general, noi oamenii greșim foarte mult față de persoanele care ne iubesc și în general luăm iubirea de-a gata. Nu știm să apreciem și de multe ori rănim persoanele care ne iubesc cu adevărat. Dar Turiddu o face într-un mod prea agresiv și prea violent. Nu aș putea să fiu așa vreodată! Mi-e dragă siciliana de la început, cu adevărat. Mi se pare total scoasă din context. Arată singura latură frumoasă a lui Turiddu.
Paula Margareta Luca: Este sinceră Siciliana lui Turiddu?
Alin Georgian Stoica: El este sincer. El iubește! Că iubește mai multe femei, ce să zic...(râde). Da, da, omul iubește și îi plăcea de Lola. Ei îi cântă.
Paula Margareta Luca: Rămânem în zona iubirii, dar ceva mai pasională, mai ales că este un rol scris de un francez despre un spaniol. Ce caracteristici ar putea să ,,împrumute” personajul Don José („Carmen”, de G. Bizet, n.red.) din personalitatea tenorului Alin Stoica?
Alin Georgian Stoica: (oftează) Foarte greu, ca de obicei eu intru în personalitatea lui, după cum vorbește și cum se comportă, eu încerc să interpretez rolul. Îmi imaginez cum ar fi el din punctul meu de vedere, dar invers, nu știu ce ar putea să împrumute el de la mine. Nici în gelozie nu aș pute fi așa nebun cum este el, dar totuși să nu fiu pus la încercare(râde).
(Oftează îndelung)...E adevărat că amândoi suntem atât de fraieri încât am putea să fim vrăjiți de o floare! (râde).
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
,,Pourquoi faut-il que le destin/L'ait mise là sur mon chemin?/Puis je m'accusais de blasphème/Et je ne sentais en moi-même/Qu'un seul désir, un seul espoir,/Te revoir, ô Carmen, oui te revoir!” (Don José – La fleur que tu m`avais jetée, Carmen, de Georges Bizet)
„ De ce a trebuit ca destinul/ Să te aducă în calea mea/ Atunci m-am acuzat de blasfemie/Și am simțit în mine/ O dorință, o speranță,/Să te revăd, Carmen, da, să te revăd!”(trad.red.)
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Alin Stoica - Don José (Opera Națională București, 2019)
Paula Margareta Luca: 2024 - Anul Puccini. Prevalează rolurile pucciniene altor roluri repertoriale? Vă regăsiți în această perspectivă?
Alin Georgian Stoica: Da, Puccini este mare de tot. Sunt o voce pentru Puccini. Mă regăsesc. Aș putea să mai adaug niște roluri din repertoriul său. Depinde cum se descurcă vocea. Aș mai adăuga un Verdi și de ce nu poate repertoriu francez, să explorez și zona aceasta, dar nu m-aș duce cu nimic mai dramatic decât Puccini, nimic mai puternic decât atât.
Paula Margareta Luca: Sunteți deopotrivă un puternic promotor al componisticii românești. Amintesc proiectul de suflet, opereta ,,Lăsați-mă să cânt”, de Gherase Dendrino. Mai aveți planuri în această direcție?
Alin Georgian Stoica: Da. Opereta mi se pare adevărată școală pentru canto. Toată lumea are de învățat cum se cântă și cum se interpretează. Opereta te obligă să fii și un actor bun. Eu iubesc foarte mult opereta ,,Lăsați-mă să cânt”, și mi-ar plăcea să putem să o reluăm. Să joc din nou rolul lui Ciprian Porumbescu pentru că îl iubesc foarte, foarte mult. Am studiat la un moment dat Sou Chong, din „Țara surâsului” (Franz Lehar). Nu a fost să fie. Să vedem ce se va întâmpla. Sunt deschis la orice colaborare. Și de pop, și de operetă, și de rock.
Paula Margareta Luca: Ce preferați sau ce vă este mai confortabil: recital, concert, spectacol de operă?
Alin Georgian Stoica: Nu mi-e nimic mai confortabil. Toate sunt atât de încărcate și de grele. Pe toate le iubesc! Sunt foarte diferite. Nu pot să spun. Totuși cel mai special îmi pare spectacolul de operă. Are un farmec aparte pentru că acolo ești în personaj.
Paula Margareta Luca: Ce simte tenorul când iese la rampă, nu tocmai într-o dispoziție vocală oportună, forțat oarecum de împrejurări? Cum resimte artistul amânarea sau anularea unei reprezentații, din cauza indisponibilității vocale (în caz de răceală, răgușeală, guturai,etc.)?
Alin Georgian Stoica: Eu nu fac nimic special pentru a-mi întreține vocea. Sunt absolut un om normal, ba chiar beau rece, mănânc înghețată, beau cu gheață, stau în aer condiționat stau în curent, îmi place frigul. Nu fug de chestia asta, nu încerc să trăiesc într-un glob de sticlă sau o bulă de aer. Pur și simplu încerc să fiu un om cât mai normal. Pe unele le consider plăcerile vieții. Cred că asta te și călește, zic eu. Nu am avut probleme, în general cu motive de genul ăsta. Se întâmplă să mă și îmbolnăvesc. Atunci, într-adevăr este foarte complicat pentru că trebuie să fiu de două ori mai atent, de două ori mai concentrat. E multă energie depusă. Din cauză că e greu să se găsească o voce care să cânte repertoriul pe care îl cânt, de multe ori am fost nevoit, chiar și bolnav să cânt. M-am descurcat. Dumnezeu m-a iubit de cele mai multe ori. Ar trebui să fiu mai atent și să nu mai forțez nici eu. (...) Este foarte neplăcut să anulezi ceva din cauza faptului că ești indisponibil din punct de vedere al sănătății sau medical. E greu, e urât! De multe ori oamenii se supără, nu înțeleg. Până la urmă suntem un organism. Instrumentul nostru este sensibil, nu este pian sau vioară, să sune oricând, oricum. Uneori e cum vrea Dumnezeu. Știi că de multe ori s-a întâmplat ca marii artiști să se îmbolnăvească și să trebuiască să cânte cel care înlocuiește sau dublura. De acolo au devenit cunoscuți foarte mari cântăreți. Câteodată neșansa cuiva poate fi șansa altcuiva. Dumnezeu știe până la urmă ce face și asta nu e rău deloc. E bine ca oamenii să aibă șansa de a arăta ce știu, ce pot și e bine că există talent peste tot.
Paula Margareta Luca: Vă provoc în final la nelipsitul exercițiu de imaginație. Sunteți pe o scenă imensă, în lumina caldă a reflectoarelor. Nu este public, nimeni în sală. Vă bucurați de un moment de intimitate și repetați o arie, ca înaintea unui eveniment sau concert important. Sala este adâncă, vocea și scena. În acest context mai este cineva lângă dumneavoastră. Poate să cânte, poate să nu cânte. Poate să fredoneze, să vă îngâne sau pur și simplu să vă vegheze. Cine este această persoană?
Alin Georgian Stoica: Sunt de fapt două persoane. Sunt mama mea și cu bunicul meu.
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
„E lucevan le stelle,/Ed olezzava la terra/Stridea l’uscio dell’orto/E un pas sfiorava la rena. ”( Mario Cavaradossi – E lucevan le stelle, „Tosca”, de Giacomo Puccini)
„Și stelele străluceau și pământul era parfumat./Poarta grădinii a scârțâit/Și un pas a făcut să foșnească nisipul până la cărare…”(trad. red.)
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Alin Stoica - Mario Cavaradossi (Opera Națională București, 2020)
[Fotografii din arhiva personală a tenorului]