Cum poate deveni `Les pêcheurs de perles` cel mai iubit spectacol liric ieșean

Updated: Jun 4


Sursă foto: https://www.facebook.com/operaiasi

Copyright: Luca Iuriciuc

Marele Cor și Baletul Operei Națională Iași, scenă Act I


Les pêcheurs de perles a cunoscut în sfârșit luminile rampei scenei lirice ieșene. Premiera absolută s-a bucurat de o imensă revărsare de aprecieri și bucurie din partea publicului de operă. Două seri fermecătoare de mai au adus în prim plan culori indiene și povestea prieteniei dintre Zurga și Nadir, acea camaraderie care prin cântecul candid al lui Bizet avea să cucerească vestul, un secol mai târziu. Un spectacol foarte bun continuă seria premierelor ieșene. Scândura teatrului cere tribut. Opera Națională Iași a creditat cele două reprezentații cu o viscerală loialitate față de misiunea asumată. Descoperă magia. Dirijează lumea.


Iubire și prietenie, cele două repere ale viziunii regizorale


A doua seară a premierei mi-a oferit privilegiul de a cunoaște publicul ieșean în starea sa contemplativă. Se face liniște când titularul pupitrului dirijoral, Bogdan Chiroșcă își potrivește bagheta. Orchestra a cântat dumnezeiește. Partiturile lui Bizet sunt examene grele pentru orice instrumentist. Nu e de mirare că furtuna de aplauze de la final este întețită când reverențiază dirijorul și a sa orchestră.


Sursă foto: https://www.facebook.com/operaiasi

Copyright: Luca Iuriciuc

Marele Cor ONRI, Nourabad-Ivan Dikusar,bas;

Zurga-Alexandru Constantin , bariton; scena finală

Les pêcheurs de perles la Iași respectă cu măiestrie libretul, dar și o strașnică documentare. Însă, oricât s-ar devoala din tehnicile și viziunea regizorului Victor Zaharia, cu atât mai grea devine implicarea mimetică. Semnatarul regiei este inimitabil. Cu toate că încerc să-i ghicesc secretul, de la Don Pasquale încoace, tânărul artist polivalent surprinde plăcut, cu orice ipostază în care se află. Astfel, ochiului mai mult sau mai puțin format i se prezintă o lume necunoscută încă. Victor Zaharia își cunoaște publicul îndeaproape, la fel cum își cunoaște arta. Nu este străină utilizarea elementelor fundamentale, apă-foc, dar și simbolurile puternic proiectate în decor, cum ar fi dragonul sau păunul. Manipularea întregului colectiv artistic, prezent pe scenă, astfel încât să nu încarce viziunea spectatorului ține deopotrivă de semnătura regizorului. Cu toate acestea, tainele semnificative sunt descifrabile doar urmărind spectacolul până la capăt. Culorile indiene, ambra, smaraldul, luna în umbrele reci sângerii încadrează perfect trecerea de la bogăția scenografică clasică la așteptările noului public, adaptat imaginii de contur filmografic.

Expectanțele au fost excedate de un decor pe cât de minimalist, cu atât mai amplu și mobil. Opera lui Bizet presupune o sumedenie de personaje, preoți brahmani, vânători, pescuitori, femei indigene. Deși scena plină de personaje, ochiul lui Dumnezeu cade pe valorificarea corpului de balet. Energia inepuizabilă a dansatorilor propusă de libretiștii Cormon și Carré este atent interpretată de Baletul ONRI. Costumați în culori neutre, balerinii evidențiază prin elemente de dans contemporan, sugestia exploatării trupului uman, relațiile dintre protagoniști, dar și anunțarea sacrificiul uman final.

Sursă foto: https://www.facebook.com/operaiasi

Copyright: Luca Iuriciuc

Baletul Operei Națională Iași, scenă Act I


Întregul spectacol este un dans al brațelor, din perspectiva coregrafului. Vlad Mărculescu asigură un joc de scenă demn de mari competiții. Amendamentul pentru o astfel de încadrare ar fi scena ușor accidentală, care la unele interpelări poate produce tresăriri între spectatorii din rândurile din față, cel puțin. Dispozitivele modulare nu sunt de altfel o noutate pentru punerea în scenă a clasicelor opere în nota modernă.


Șiragul de perle. Distribuția


Sursă foto: https://www.facebook.com/operaiasi

Copyright: Luca Iuriciuc

Zurga-baritonul Alexandru Constantin

Mi-a crescut inima mai rotundă decât luna din decor când am aflat că distribuția premierei îl propune în rolul lui Zurga pe Alexandru Constantin. Un artist apreciat melomanilor români. Iași i-a oferit debutul în marele rol. Ca niciodată, baritonul propune un Zurga foarte tânăr. Vocea de o profunzime matură contrastează protagonistului adolescentin. Nu cred că este o întâmplare această abordare, desfășurarea acțiunii este încredințată parcă unor personaje care pășesc cu naivitatea și înflăcărarea unor tineri la început de destin, în provocările vieții și ale iubirii. Emoțiile astfel redate confirmă o dragoste nemărginită față de crearea acestui spectacol, iar pitorescul pe care îl semnala regizorul Victor Zaharia în caietul de program s-a transfigurat din umbrele razei de lună, din decorul exotic al insulei Ceylon în vocile interpreților. Elementele primordiale apă-foc au fost recuzita talentatului bariton, care nu se dezice niciunei interpretări. Aria Oh Nadir, tendre ami a fost imens aplaudată iar baritonul a fost copleșit de toată dragostea întoarsă dinspre publicul prezent la cea de-a doua reprezentare.

Aceeași iubire copleșitoare s-a revărsat asupra debutanților în rolul preotului brahman Nourabad. Cele două reprezentații au scos la rampă bași valoroși ai scenei lirice ieșene, Ivan Dikusar și Teodor Busnea. Am afirmat în nenumărate rânduri că Iași deține bași talentați. Impersonarea lui Nourabad devine semnificativă aliniată cu seriozitatea lui Ivan Dikusar sau misterul lui Teodor Busnea. Înaltul preot tinde spre relativizarea misticismului. Vocile bas au sunat profund în generozitatea sălii Teatrului Național.

Percepția auditorului asupra celor două soprane titulare personajului Leila a rămas la ideea că doar iubind acest rol, acesta devine pregnant și recognoscibil. Sensibilitatea și delicatețea devin preferabile în impersonarea protagonistei. Soprana Diana Bucur ne încântă cu o voce de o bogăție incomensurabilă. Cristina Grigoraș este cu adevărat îndrăgostită de acest rol, încât nu este nicio exagerare referința ca și cap de afiș când vine vorba de titularul Leilei, în opera Les pêcheurs de perles.


Sursă foto: https://www.facebook.com/operaiasi

Copyright: Luca Iuriciuc

Zurga - Alexandru Constantin, Leila - Cristina Grigoraș, Nouarabad - Ivan Dikusar

Corul și baletul ONRI, scenă Act I


Piatra de hotar a întregului spectacol râmâne fără îndoială aria lui Nadir, secondată de duetul Au fond du temple saint. Tenorul Mihai Urzicana, artist liric al Operei București a onorat ca debutant în rolul lui Nadir, în prima seară de premieră. Vocea tenorului transcede sufletele ridicate ale auditorului. Aplauzele nu contenesc. În cea de-a doua reprezentație, de la opera Brașov, tenorul Mihai Irimia îmbrățișează cu căldură și voce profundă rolul protagonistului.

Atât în duete, acompaniați de Alexandru Constantin, cât și interpretarea ariei celebră Je crois entendre encore, alegerea celor cei doi tenori ai premierei a fost o reală bucurie pentru melomanii ieșeni. Rămâne însă un dor nebun de a asculta titularii de iure ai rolului compus de Bizet, tenorii ieșeni Florin Guzgă și Andrei Fermeșanu.

Acestui intens preludiu de aplauze destinat unei distribuții atent selecționate nu se poate a nu-i aminti marele erou al scenei lirice ieșene. Atât în spectacol, cât și la final Marele Cor al Operei Naționale din Iași a fost ovaționat minute. Maestrul său, Manuel Giugula speculează cu perfecțiune aportul imens acestui corp artistic, iar cu fiecare reprezentație devine din ce în ce mai apreciat.

Așadar, farmecul serilor de sfârșit de mai a fost îmbogățit de pătrunderea în templul artelor, cu ocazia premierei ieșene a operei magistre Les pêcheurs de perles, a compozitorului Georges Bizet. Impresia generală este că, după vizionare spectatorul părăsește sala cu intenția nou creată de a reasculta obsesiv partitura compoziției, grație măiestriei orchestrei ieșene, corului și interpretării coregrafice.

Premiera Les pêcheurs de perles la Iași, programată în două seri consecutive, 21 și 22 mai, a lăsat mărturia dragostei cu care s-a realizat acest spectacol de repertoriu. Fie că este vorba despre o eternă îndrăgostită de rolul Leilei, fie că aria lui Nadir este ca o declarație de iubire, fie că Zurga te răscolește cu propriul conflict interior, fie că mobilul creator este loialitatea și prietenia, fie că oricare dintre artiștii care a contribuit la realizarea spectacolului este amorezat de această operă mai mult decât de o alta, opera de sacrificiu a lui Bizet tinde să devină cel mai iubit spectacol al scenei lirice ieșene.


Sursă foto: https://www.facebook.com/operaiasi

Copyright: Luca Iuriciuc

Nourabad - Teodor Busnea, scenă act II




638 views0 comments