top of page

Concert de operă vs. Opera în concert. Puccini în oglindă la 'Bucharest Opera Festival' - All Puccini Edition

De un sfârșit de săptămână elegant și sofisticat au avut parte melomanii care au ales să participe la reprezentațiile de operă programate în zilele de 8 și 9 iunie 2024 în cadrul 'Bucharest Opera Festival' - All Puccini Edition. Opera Daegu din Coreea de Sud este primul invitat care oferă publicului o gală de operă intitulată ,,Gala Puccini 100”, condusă muzical de maestrul dirijor Kim Kwang-Hyun, la un nivel de performanță tehnică și profesională primită cu mult entuziasm de cei din sală. Duminica de festival aduce pe prima scenă lirică a țării artiștii lirici ai vecinilor unguri, cu superba lucrare pucciniană „Manon Lescaut” dar și cel mai implicat și carismatic, cu adevărat personaj în sine, maestrul dirijor István Dénes. În opera în concert se alătură în variantă semi-staged Corul Operei Națională București, pregătit de Daniel Jinga și Adrian Ionescu.


Dirijorul Kim Kwang-Hyun


Operele lui Puccini, compozitorul omagiat în cea de-a treia ediție a festivalului și nemuritor pentru generații întregi de melomani, grăiește peste timpuri, printr-un dialog suav între ceea ce muzicologii italieni denumesc verism și emoționalul uman. Însuși Puccini susținea că nu poate să scrie decât dacă își imaginează scenografia, dacă poate empatiza cu personajele sale, dacă și le poate vedea pe scenă, dacă și numai dacă poate simți construcția și parcursul lor emoțional.


Primele opere ale compozitorului de la Lucca sunt „Le Villi”, „Edgar”, „Manon Lescaut”, scrise și puse în scenă într-un interval de aproximativ 13 ani de la încheierea studiilor muzicale. Chiar și după succesul operei lui Massenet, ,,Manon”, geniul de la Lucca nu renunță la titlul său, care de altfel recunoaște talentul lui Puccini.


100 de minute de muzică, omagiu pentru 100 de ani de la moartea lui Puccini. Opera Daegu în concert pe scena Bucureștiului


Într-un schimb de experiență cu primul și singurul teatru de operă exclusivist din Coreea de Sud, seara de sâmbătă de la București a fost îmbogățită de prezența unor artiști lirici din țara asiatică. Singura gală de operă din cadrul festivalului, 'Gala Puccini 100', prezintă varianta semeață a festivalului, cu mari soliști vocali coreeni, orchestra și corul Operei Naționale București. La pupitru s-a aflat dirijorul Kim Kwang-Hyun.


Soprana Lee Myung-Joo și tenorul James Lee


Concertul de operă a început cu arii și duete cunoscute din „La Bohème” și „Tosca” și a continuat într-un ritm amețitor cu „Madama Butterfly”, „Manon Lescaut”, „Turandot”, „Il Tabarro” și „La Rondine”. Toate aceste titluri se regăsesc în reprezentațiile programate în festival. Sopranele Yi Yun-Kyoung, Lee Myung-Joo, Jeong Seon-Kyong, tenorii James Lee, Seok Jeon Yeop și baritonul Lee Dong-Hwan au oferit interpretări de primă clasă.


Orchestra a fost impecabilă sub bagheta dirijorului coreean Kim Kwang-Hyun, cu mici alunecări spre sonorități mai puternice, dar în esență ademenitoare și nu întâmplător artiștii de pe scenă au fost la rândul lor întâmpinați cu aplauze explozive din partea publicului. Soliștii au fost literalmente la înălțime, cu tehnici și abordări imaculate ale ariilor și duetelor pucciniene. Acest lucru a fost evidențiat de faptul că nota muzicală a fost ținută în acut timp de câteva secunde, astfel încât coborârea în registrul mediu să se poată produce cu o siguranță precisă în respirație. Soprana Lee Myung-Joo a oferit cel mai spectaculos moment al serii atunci când a cântat aria Toscăi, "Vissi d`arte, vissi d`amore". Emoție intensă, duete susținute cu profesionalism și muzica răvășitoare a unui „Te Deum", interpretat impecabil de baritonul Lee Dong-Hwan, acompaniat de Corul Operei din București, sau un „Nessun Dorma" rememorat magistral de tenorul James Lee, gala s-a încheiat monumental, lăsând o impresie generală foarte bună, una care revine mereu în discuțiile melomanilor în serile festivalului. Seok Jeong-Yeop a avut dificila sarcină de a deschide concertul cu celebrul „Che gelida manina" din opera „La Bohème”. Tânărul tenor a captivat imediat publicul. Sensibilitatea ariilor emblematice ale lui Puccini din „La Bohème”, „La rondine” și „Madama Butterfly” a fost atinsă de tonurile sopranelor Yi Yun-kyoung și Jeong Seon-kyong. Se pare că publicului românesc i-au plăcut vocile feminine, fiecare intervenție a acestora pe scenă fiind aplaudată din plin.


Concertul de operă a atins cu certitudine latura sofisticată și impresionabilă a publicului prezent la spectacol.


,,Manon Lescaut” în festival cu Opera Maghiară de Stat din Budapesta


„Manon Lescaut" este o celebră operă italiană compusă de Giacomo Puccini, bazată pe romanul lui Abbé Prévost din 1731. Premiera a avut loc în 1893 la Teatro Regio din Torino. Puccini a lucrat la această operă între 1889 și 1892, iar libretul a fost realizat în colaborare de cinci libretiști. Deși inițial editorul său, Ricordi, era reticent, Puccini a continuat să compună opera pentru că se simțea profund conectat cu personajul Manon și dorea să o interpreteze într-un mod diferit față de opera lui Massenet, care deja avea succes.


Soprana Gabriella Létay Kiss (Manon Lescaut) și tenorul Adorján Pataki (Des Grieux)


Intriga operei urmărește povestea lui Des Grieux, care se îndrăgostește de frumoasa Manon Lescaut. Când Manon sosește cu fratele ei și Geronte, Des Grieux se amorezează imediat și îi propune să fugă împreună. Însă povestea lor de dragoste este marcată de trădări, suferință și tragedie. Dorința de lux a lui Manon o face să îl părăsească pe Des Grieux pentru Geronte. În cele din urmă, cei doi se reîntâlnesc, dar sunt prinși, iar Manon este întemnițată și deportată. Actul final are loc în deșertul din New Orleans, unde Manon moare în brațele lui Des Grieux.


Versiunea lui Puccini era diferită de cea a lui Massenet, urmărind să o portretizeze cu o pasiune disperată. Decizia lui Giacomo Puccini de a compune „Manon Lescaut" a fost motivată de credința sa în personaj și de dorința de a prezenta povestea ei dintr-o perspectivă italiană pasională, diferită de interpretarea franceză a lui Jules Massenet. El a declarat: ,,Manon este o eroină în care cred și, prin urmare, nu poate să nu câștige inimile publicului. De ce nu ar trebui să existe două opere despre Manon? O femeie ca Manon poate avea mai mulți amanți". El a adăugat: ,,Massenet o simte ca un francez, cu pudră și menuet. Eu o voi simți ca un italian, cu o pasiune disperată...".


Partitura lui Puccini se caracterizează prin intensitatea pasională și forța dramatică, utilizând o paletă orchestrală bogată și laitmotive pentru a reflecta stările emoționale ale personajelor. Pe de altă parte, partitura lui Massenet se remarcă prin eleganță și farmec liric, folosind orchestra într-un mod mai reținut, drept acompaniament pentru linia vocală. Portretizarea personajelor diferă în cele două versiuni ale operei: „Manon” de Puccini este prezentată ca o femeie senzuală și căutătoare de lux, fără regrete și ezitări, în timp ce „Manon” de Massenet este mai fragilă și meditativă, exprimând adesea regretul și nostalgia pentru fericirea trecută. Puccini a pus accent pe reprezentarea dramatică și intensă a poveștii de dragoste, punând mai puțină importanță pe progresia logică a evenimentelor. Adaptarea sa se concentrează mai mult pe călătoria emoțională a personajelor. În schimb, opera lui Massenet este structurată cu un arc dramatic clar, extrăgând o poveste coerentă și logică din punct de vedere teatral din materialul sursă. Libretul operei lui Puccini implică mai mulți libretiști, rezultând o narațiune oarecum dezarticulată, cu accent pe aspectele emoționale. În schimb, libretul operei lui Massenet este mai direct și se concentrează pe dezvoltarea unei intrigi eficiente încă de la început.


Opera este cunoscută pentru numerele muzicale celebre și pentru modul în care Puccini a reușit să transmită pasiunea și intensitatea personajelor, cum ar fi „Donna non vidi mai" a lui Des Grieux, care exprimă dragostea lui pentru Manon, și „Sola, perduta, abbandonata" a protagonistei, un pasaj de dezolare și disperare. Duetul de dragoste este, de asemenea, celebru pentru melodiile sale luxuriante și erotice.


Opera Maghiară de Stat Budapesta, din Ungaria cu concursul corului Operei Naţionale Bucureşti, semi-staged urcă pe scenă în prima duminică a festivalului. Dirijor este István Dénes. Din distribuție fac parte Gabriella Létay Kiss (Manon Lescaut), Csaba Szegedi (Lescaut, fratele ei și tutore, un sergent în garda regală), Adorján Pataki (Des Grieux, un student), Géza Gábor (Geronte de Ravoir, Trezorier General/perceptor), Gergely Ujváry (Edmund, un student), András Kiss (Căpitanul naval), Balázs Papp (maestrul de dans), Diána Ivett Kiss (cântăreață), András Káldi Kiss (sergentul), Benjamin Beeri (Lămpașul).

Alături de echipa de la Budapesta urcă pe scenă Corul Operei din București pregătit muzical de maeștrii Daniel Jinga și Adrian Ionescu.


Premiera operei „Manon Lescaut” de Giacomo Puccini la Opera de Stat din Budapesta a avut loc pe 18 mai 2019. Această producție a fost regizată de Máté Szabó și a inclus scenografia realizată de Balázs Horesnyi și costume create de Anni Füzér.


Abordarea regizorală a lui Máté Szabó este caracterizată de un amestec de elemente clasice de operă cu o sensibilitate modernă. Szabó face o paralelă între povestea de dragoste pasională dintre Manon și Des Grieux și propria relație tumultoasă a lui Puccini cu Elvira Bonturi. Această conexiune personală cu narațiunea se reflectă în profunzimea și intensitatea emoțională a producției. Vizual, producția se remarcă prin costumele sale somptuoase și spectaculoase, concepute de Anni Füzér, care contribuie la grandoarea și atmosfera operei. Aceste costume ajută publicul să se cufunde în lumea lui Manon Lescaut, fiind purtate de artiștii care reprezintă Ungaria în festival, pentru a integra atmosferei create de capodopera lui Puccini.


Adorján Pataki este un tenor talentat care a interpretat rolul lui Des Grieux din opera „Manon Lescaut” de Giacomo Puccini. Acesta a făcut rolul la premieră, inclusiv la Opera Națională din București. Este cunoscut pentru vocea sa puternică și capacitatea de a transmite emoția complexă a caracterelor de operă, așa cum s-a întâmplat și în cazul unui Des Grieux, un tânăr măcinat și suspendat în regrete și incapacitatea de a o păstra pe Manon lângă el.


Interpretarea sa a fost remarcabilă pentru profunzimea și sensibilitatea cu care a adus la viață personajul, capturând atât latura romantică, cât și pe cea tragică a poveștii de dragoste. S-a dus o comunicare excelentă între personaje și orchestră. Fiecare sunet a fost o replică fină și îngrijită la melodicitatea cu care i-a răspuns tumultul orchestrației. În acest contrast, interpretul a dus cu probitate și aria celebră „Donna non vidi mai”. Mai că s-a creat impresia că sala fredonează cu artistul. Îi răspunde soprana Gabriella Létay Kiss cu rafinament și ardoare, ca monedă de schimb pentru soprana genuină pucciniană. Vocea este expresivă și stilistica abordată în opera în concert croiește către o arie interpretată cu atâta concentrare încât înghite efectiv emoția din sală în singurul punct central al scenei. Artista și aria „Sola perduta, abbandonata”. Sala muțește și refulează în aplauze, încât emoția este copleșitoare și pentru protagonistă. Dicție și susținere sonoră regăsim la basul Géza Gábor. Foarte iubit și îndrăgit este Csaba Szegedi, iarăși în dedublare dramatică și pasională, mai ales când rolul îi cere confruntări cu sora sa. S-au completat excelent soliștii din scenă, atât actoricește, fiecare cu partitura sa, cât și cu vocea corului bucureștean, care i-a susținut just și performativ.


Dirijorul István Dénes


István Dénes, în calitate de dirijor, își aduce expertiza muzicală la opera „Manon Lescaut". Abordarea sa subliniază profunzimea emoțională și intensitatea dramatică a partiturii lui Puccini. Interpretarea lui Dénes asigură că muzica reflectă sfidarea normelor sociale și a legii morale acceptate de care dau dovadă protagoniștii. În spectacol, Dénes lucrează îndeaproape cu orchestra și cântăreții pentru a scoate în evidență nuanțele partiturii, evidențiind melodiile și armoniile bogate ale operei. Rolul său a devenit crucial în conturarea sunetului și a senzației generale a producției, creând o experiență muzicală coerentă și convingătoare care completează viziunea celor din sală, sau mai bine spus imaginea pe care și-ar putea să și-o facă fiecare participant. Dirijorul știe locul fiecărui moment și personaj în scenă. Un fel de Puccini al baghetei rămâne cu siguranță adorat al festivalului pentru energia dovedită.


Budapesta convinge elegant că opera în concert nu înseamnă decât încântare.


Sursă fotografii: Opera Națională București

Credit foto: Andrei Grigore




Comentários


bottom of page