Premieră la Iași, a treia din ultimele luni încheie stagiunea numărul 65 a Operei din orașul celor șapte coline. Publicul meloman a așteptat cu emoție seara de 17 iulie 2022, când de pe scenă întregul ansamblu liric ieșean a îmbrățișat muzica lui Giacomo Puccini ca pe o sărbătoare a iubirii, în varianta concertistică a ultimei sale opere, „Turandot”.
Opera Națională Română Iași - transmisiune live Turandot
Nume, sânge și speranță
Opera epică în trei acte de Giacomo Puccini aduce în prim plan o poveste originală bazată pe o legendă a lui „Turan-Dokht” - „Fiica lui Turan” sau a „Cele șapte frumoase”, din secolul al XII-lea, aparținând poetului persian Nizami. Acțiunea are loc în China și îl implică pe prințul Calaf care se îndrăgostește de prințesa cu inimă rece, Turandot. Aceasta din urmă la vârsta căsătoriei își așteaptă alesul. Pentru a se mărita, pețitorii trebuie să dezlege trei ghicitori. La un singur răspuns greșit, nemiloasa prințesă comandă moartea celui care îi râvnește mâna.
Nici măcar un final de stagiune prelungit nu a împiedicat ca sala Teatrului Național „Vasile Alecsandri” să devină la ultima reprezentație lirică, neîncăpătoare. Astfel, Opera din Iași transmite spectacolul în direct pe pagina sa oficială de Youtube. Începutul toamnei nu va părea atât de îndepărtat când dorul de operă este stăvilit de amintirea unei seri de sărbătoare.
Clinchetul paharelor de șampanie a spectatorilor din foaier întâmpină pătrunderea în lumea timpanilor, clopoțeilor tubulari și a xilofonului, specifice imnurilor chinezești. Maestrul dirijor, David Crescenzi informa publicul în conferința de presă dedicată premierei despre redarea atmosferei din orașul Peking. Aliniată acestei făgăduințe, Opera și-a primit publicul prezent la final de stagiune cu imaginea sălii teatrului într-o catifelată așteptare. Acordarea instrumentelor din fosă tace. Freamătul aparține tuturor celor care inundă sala cu o curiozitate absolută. Unul dintre avantajele operei în concert este că suscită imaginația auditoriului. De această dată, fiecare spectator din sală este regizorul evenimentului. Măiestria Orchestrei Operei Națională deschide suscitarea tuturor așteptărilor. Primele două acte ale operei sunt redate într-o continuă melodicitate. Este ca și cum ai avea tu sânge roial și parcă muzica acestei opere te invită să fii membru la Curtea chinezească, urmând calea mătăsurilor străbătută de vechii persani. Unduirea baghetei dezvăluie un dirjor perfecționist.Vocea Corului pătrunde până la ultima celulă din corp.
Soliștii Operei din Iași titularizează rolurile principale. Turandot, impersonală și dramatică sub vocea Irinei Scafaru Roșu. Soprana stăpânește scena cu o forță inimaginabilă, pentru ca în duetul final, Principessa di morte să îmblânzească sunetul cu emoția caldă a femeii care se îndrăgostește. Auditoriul abia a respirat încă de la intrarea sopranei în scenă. Timur a fost basul Ivan Dikusar, echilibrul perfect între protagoniștii operei. Cât de bine sună vocea basului cernăuțean! Liu a fost impersonată cu sensibilitate de către soprana Cristina Simionescu Fântână, iar mandarinul care anunță intriga (basul Cezar Octavian Ionescu) și Altoum (tenorul Adrian Ionescu) ne-au oferit înălțimile vocilor de la loja principală. Seara a fost încununată maiestuos și de bucurie, de altfel de trioul bărbătesc Ping, Pang, Pong. Cu siguranță, pe buzele spectatorilor au străbătut numele celor trei artiști perfect sincronizați și cu voci promițătoare, la final de spectacol: Ovidiu Manolache, Petru Pavel și Sebastian Balaj, invitat. Scena teatrului înțelept cere tribut. Prințul Calaf, unul dintre cele mai solicitante roluri de tenor din istoria teatrului liric a fost atribuit lui Bogdan Zahariea. Aceeași scenă îi oferă debutul absolut, în urmă cu câțiva ani. La întoarcere, tenorul dozează vocea caldă și ne relevă o tehnică impecabilă, astfel încât artistul s-a achitat de o interpretare memorabilă. Spectatorii nu au tăgăduit a-i răspunde cu aceeași căldură a aplauzelor la mult așteptatul Nessun dorma. Corul Operei condus de Manuel Giugula și Corul de Copii dirijat de Raluca Zaharia au completat regalul muzical în spectacolul de final de stagiune.
Momentul ,,Viva Puccini” redat cu emoție de maestrul dirijor David Crescenzi
Experții cunosc fiecare „dragon” al acestei opere ca pe podul palmei. Însă chiar și acestora le este greu să îl revele lumii întregi. Orchestra și vocile artiștilor se cufundă în contemplare preț de câteva secunde bune după ultimul acord care încheie partitura acolo unde a lăsat-o Puccini neterminată. Memoriam lui Toscanini! Murmurul sălii parcă personifică acordarea instrumentelor din fosă de dinaintea fiecărui spectacol. David Crescenzi reia misiunea cântului și partitura discipolului lui Puccini, Franco Alfono încheie în glorie deplină o compoziție de grea încercare pentru lirica mondială. Alegerea titlului de către directorii teatrului liric ieșean, Andrei Fermeșanu și Florin Guzgă devine satisfăcătoare. Încheierea stagiunii se întâmplă în muzica victorioasă a compozitorului sentimentului și în așteptarea glorioasă a unui nou răsărit.
~ va continua ~
Comentários